Intr-o bună dimineaţă
Pisoiaşul Nătăfleaţă
Miorlăia cu disperare
Speriat de-o „arătare”!
Merg să văd imediat
Ce fiară l-a-nfricoşat
Şi când văd m-apucă râsul!
Tremurând mai rău ca dânsul,
Era un biet iepuraş
Speriat de…pisoiaş!
I-am pus unul lângă altul
Să le treacă tremuratul
Dar când s-au văzut de-aproape
Au căzut de râs pe spate
Şi fiindc-amândoi sunt mici
Au devenit buni amici !
Dar nu erau singurii prieteni neobişnuiţi! Ia priviţi mai jos ce frumuseţe de „pereche!”:
Sunt o mare iubitoare de animale, iar această poezie este ca o picătură dulce ce te face să zâmbeşti şi să iubeşti mai mult fiecare vietate. Versul tău curge atât de fermecător că va genera puternice sentimente asupra copilaşilor, desigur dintre cele mai alese!
„Picătură dulce” … m-a făcut şi pe mine să zâmbesc măgulită de frumuseţea expresiei pe care ai folosit-o dar şi de generozitatea aprecierii tale. Sper ca şi micuţii să fie atraşi deopotrivă de iamgine şi de vers!
Frumosi mai sunt si iepurii astia…chiar nu demult am vazut in oras o tanara care iesise cu iepurasul …la plimbare pe langa bloc!
mi-nu-nat, Aurora… stii c-ador animalutele, mai ales când devin amici-amice… vive la différence! 🙂 sanatate si-o duminica senina, afar’ si-n suflet… cu drag…<3
* * *
P.S.-N.B. ma bucur c-ai "varuit" blogu'-n alb: e luminos si (mai) solar… 🙂 bonne continuation!
Ce-mi place cum ai definit schimbarea de pe blogul meu! Da am „văruit” şi urmează să şi îl şi tapetez! dar nu eu sunt „zugravul” şi mai este de lucru! Cineva cu suflet mare se ocupă de treaba asta, fiindcă eu din păcate sunt total atehnică!
Dacă un pisoi și un iepuraș pot fi prieteni, oamenii de ce n-ar fi ? O întrebare ce decurge firesc din versurile tale atât de plăcute, dar și pline de învățăminte.
Să ai zile frumoase, Aurora !
O! Zina, animalele se ghidează după instincte care nu greşesc niciodată când este vorba de bine şi rău! In schimb, oamenii gândesc, socotesc, fac calcule şi nu întotdeauna pe o cale constructivă, iar în ultimul timp egoismul este atitudinea de top în cadrul societăţii. Mă bucură prezenţa ta!
Sărut mâna, doamna Aurora! Ce frumoasă şi amuzantă poezie! Mi-am amintit că am avut în curtea părinţilor un căţel şi un pisoi care au păţit exact ca în poezie, fiind speriaţi rău unul de altul. Pe urmă au devenit cei mai buni prieteni.
Să aveţi o duminică minunată. Şi mulţumim pentru poezia dăruită Sarei. 🙂
Sunt destul de multe prietenii surprinzătoare între diferite specii de animale.
Cât despre poezia pentru Sara, nu pot spune decât că mi-a făcut mare plăcere şi i-am scris-o „dintr-o suflare”, fiindcă Sara însăşi este o poezie care mă inspiră!
Sarut mana! Ne bucuram din suflet pentru asa ganduri frumoase! 🙂
Cu mare drag!
Mai neobisnuita e prietenia dintre un caine si o pisica, tocmai de asta sunt mandru ca pisica si cainele meu sunt cei mai buni prieteni!
Pentru mine demult nu mai este ceva neobişnuit prietenia dintre câine şi pisică pentru că de mulţi ani pisicile şi câinii mei mânâncă laolaltă! Nu de aceeaşi prietenie se bucură eventualele animale străine care ar îndrăzni să le încalce teritoriul . Tot ce este dincolo de gard riscă să fie sfâşiat dacă cumva calcă un cm din curte!
într-o noapte, pe sub pat,
două umbre stau la sfat.
-Auzi tu, îi zic în față!
De ce îs eu Nătăfleață?
Am gheare ca Pardaillan
și mustăți din neam în neam,
auzii că în vechime
un văr a purtat chiar cizme
și zău, nu m-ai speriat
ci eu doar m-am eschivat!
Mușchii de mi-i încordam
prin noroi te tăvăleam!
-Nici eu nu sunt mulțumit,
ba sunt tare necăjit!
Cum, eu sunt „biet” iepuraș?
Zbor ca vântul pe imaș
sar ca mingea, mă rotesc,
dacă vreau… nu mă opresc!
Și de tine… nu mi-e frică!
Ce, ești vulpe? Ești pisică!
Dacă mă gândesc nițel,
avem blana cam la fel!
Mâine-i zic: cucoană, stai!
Nu sunt „biet”, sunt „ditamai”.
M-am mișcat și am tușit.
Eroii-au încremenit!!!
După război (şi-i vorbă adevărată)
O groază de viteji s-arată!
Păi mie-mi spui de Nătăfleaţă
Ce fricos şi minte creaţă
Are-n orice dimineaţă?
Ce am spus e-adevărat
Fiindc-aşa s-a întâmplat!
Iar Ţup-ŢUP – nu-i un secret –
Că o fi el săltăreţ,
Dar fricos ca el nu-i altul
Şi-o ştie bine tot statul!
Singur spui: „când am tuşit
Eroii-au încremenit!”
Ce să spun? Ca avocat
Azi procesul ai ratat!
Superbă îngemănarea poezie-imagini!
Noroc cu pozele! Sunt atât de frumoase pozele încât nici nu mai trebuie să citeşti!
Ce minunăție ai tu aici și eu abia acum m-am eliberat de prima jumătate aglomoerată a zilei, dar cu atât mai bine îmi cade acum oaza aceasta de frumos. Poezia farmecă pe oricine, iar imaginile, sunt delicioase, astea da surse de inspirație. gata, promit să-mi fac timp! Te îmbrățișez și îți urez o zi cu multe, multe, multe bucurii! 🙂
Erau atât de frumoase imaginile încât nu m-am putut hotărî pe care din ele să las! Aşa-i! Cum să nu te inspire???!!! In ce priveşte versurile, sper să fie şi pe placul copiilor. Ştiu cât eşti de aglomerată şi-ţi urez spor la lucru cu … efect benefic major în buzunar!
Așa e, calculele în relațiile dintre oameni nu aduc nimic bun.
Eu procesul am ratat?
Never nu s-a intamplat!
Eu la bara nu-mi rup lancea,
Mi se spune Delavrancea!
iar Tup-Tup si Natafleata
ias manca fara dulceata,
dimineata, doar cu-n strop…
de-Aurora si noroc! 🙂
Nu bate cu pumnu-n piept!
Recunoaşte c-am spus drept!
Despre pofta-ţi culinară
O găsesc totuşi bizară
Ba te şi compătimesc
Dacă stau să mă gândesc
C-ai să mesteci fix o lună!
Aurora-i cam bătrână!
Şi noroc… chiar ai nevoie
Ca să nu-ţi rupi dinţi-n două!
Sunt tare, tare drăgălaşi! Noi am avut cândva mulţi iepuraşi de casă, iniţial cu gândul de a-i consuma, numai că a fost imposibil să putem sacrifica vreodată vreunul ! I-am dăruit unei şcoli fiindcă pe vremurile acelea şcolile aveau un „colţ viu” şi copiii participau direct la îngrijirea lor. Au avut numai de învăţat din asta !
E minunat ce spui!!!
Andaluza, si ea ii iubeste cica de cand cu poezia si aceste imagini.Tot se miorlaie acum ca vrea si ea in poza alaturi de iepurasi,cat mai multi,dar nu asa,,, ca intre doi amici,,vrea arc de triumf cu ea ridicata solemn si gratios de asemeni tupi cavaleri dolofani si aratosi ,precum divele dansului de odinioara la Hollywood!
Deja se vede pe copertile editate de cei de la „Animal Planet”!
Ce să spun! Trimite-o la cooafor să-şi aranjeze blana ! Dar la pretenţiile ei, trebuie să-i angajăm o echipă de stilişti şi am înţeles de la Serafim că-i vrea numai de la Paris!Cât despre iepuraşi dolofani… ea vrea numai rasa „uriaşul german” şi „albastru vienez” că tuşeşte dacă este rasă autohtonă! Şi nu vrea oricum. Tot de la Serafim ştiu că vrea ca eu să adun cât mai mulţi iepuraşi iar ea să şi-i aleagă într-un adevărat casting, aşa că te invit să asişti!
Mai mult ,cum rau de inaltime stii prea bine ca nu are,viseaza astfel chiar la „Coloana Infinitului”..doar stii ca vrea sa ajunga pe luna!
A citit ea undeva ca sunt atati iepuri in lume ca ajungi de-i pui gramada pe verticala pana pe Marte chiar!!!
I-am spus ca iepurii au teama de inaltime si a oftat bineinteles tare dezamagita.
Acum chiar râd fiindcă mi-o imaginez escaladând „Coloana infinitului” echipată ca un alpinist şi confundându-şi coada cu chingile de susţinere, miorlăind cât să sune toată valea Jiului!
Aurora nu-i bătrână,
Aurora-i cea mai bună
Face dulceață din rime
Numai bine-o-ntinzi pe pâine!!! 🙂
Iar faptul că sunt cel mai tare
după război, nu-i o-ntâmplare!
eu toate le fac foarte bine
fiindcă toate le fac… mâine!
Nu conteaza rasa,ca-i moseste si descanta ea torcand ,de se fac mari cat vitelul,ba ii si albastreste imediat …ce, ai uitat de perioada ei albastra cand abia am convins-o sa-si lase doar coada albastra?Si nu orice albastru,ci un albastru pretios de cobalt despre care aflu recent ca are efecte deosebite in activarea unor chacre.Asadar, asta era motivul!…ce look avangardist,arta…vezi sa nu o calci pe coada ,ca cine stie ce minunatii declanseaza!
Ba am s-o calc pe coadă şi am să spun „pardon” ! Poate o mai aduc cu labele pe Pământ! Prea şi-a luat nasul la purtare iar noi îi cântăm în strună! Bietul Serafim nici nu mai este băgat în seamă din cauza ei şi amărâtul şi-a tocit labele mângâind-o şi alegându-i oasele de la toţi peştii pe care i-a îndopat. Spune-i că dacă vrea să fie atrăgătoare să treacă la cura de slăbire! Nu are voie decât şoareci slabi şi peşte mic de baltă cu multe oase pentru deficitul de calciu pe care s-ar putea să-l aibă de când mănâncă numai delicatese!
ptiu-ptiu-ptiu, cu-atât șerbet
să nu dăm în… diabet!
miere, ceai de izmă creață,
servus, bună dimineața!
Chiar beau ceai de izmă creaţă
In această dimineaţă
Şi te invit şi pe tine
Să îl bei şi tu cu mine!
Ba mai stă şi de-o parolă
Şi schimbăm o rimă-două!
Care-i pisoiu’ şi care-i iepuraşu’. Drăgălaşi sunt amândoi!
Las-o pe Penelopa să-i aleagă, că ea va şti sigur care este de scărmănat şi care de friptură, numai că draga de ea nu va ameninţa niciodată un iepuraş aşa frumos!
🙂 Versurile astea mi-au adus un zâmbet. Aș putea să-l învăț pe cel mic, doar să-nceapă să vorbească. 🙂
Vă salut, cu drag.
Cu o mamică atât de telantată cum are el, nu va duce lipsă de versuri, dar dacă poeziile vecinilor îi vor face cu ochiul, cu drag îi voi oferi un volum întreg!
Dragalase versuri…
De-ar fi la înălţimea pozelor, tot aş fi bucuroasă!