EI SUNT DOCTORI

Zilele trecute am aşteptat o cunoştinţă pe holul unui mare spital din capitală. Temerile şi durerea ce parcă plutea în aer, agitaţia cadrelor medicale, frânturile discuţiilor ce-mi răsunau în auz, mi-au inspirat poezia aceasta pe care, nu am lucrat-o ci a „curs” dintr-o stare emoţională care m-a marcat . Ştiu că aceste versuri nu se aliniază stilului vesel cu care v-am obişnuit, dar viaţa nu este întotdeauna roz. Totuşi am păstrat ideea învingătorului.
doctori

EI SUNT DOCTORI

In jur sunt doar halate albe,
De zici că ninge macroscopic
Şi stetoscop în chip de salbe
Au doctori cu surâs utopic.

Trec în tăcere printre paturi
Lăsând speranţă în urma lor
Şi-s ghilgameşi luptând de veacuri,
Să zmulgă viaţa, tenebrelor.

Durerea lasă urme hâde
Şi gemete se sparg în vid,
Se-ating crispat genele ude
In lupta cu-n duşman perfid.

Un timp şi lupta ia sfârşit.
Pe chipuri, zâmbet obosit
Şi ochi ce strigă bucuria:
„De data asta am reuşit!”

23 thoughts on “EI SUNT DOCTORI

  1. SPER si vreau sa cred ca totu’ s-a petrecut bine pentru aceasta persoana draga tie: recuperare si însanatosire grabnica!… „surâs utopic” – I like it! 🙂 cât despre poeme, toate „decurg” si „deriva” din emotii, sentimente, experiente sufletesti… Mallarmé a afrmat ca:”un poème est un mystère dont le lecteur doit chercher la clef…” – sunt total de-acord! 🙂
    * * *
    sanatate deplina, curaj si tone de inspiratie… 🙂 cu drag… <3

    • Aşa să fie precum urarea-ţi spune.
      Mă bucur că ai remarcat expresia „surâs utopic”, fiindcă a fost modalitatea de a spune că zâmbetul medicilor este menit să aducă încrederea, dar de multe ori în spatele zâmbetului se ascund verdicte crunte, de aceea am spus că este o utopie. Mallarme a creat de fapt un aforism despre care nu pot spune decât: chapeu!
      Cu acelaşi drag şi bucuria de a te regăsi printre stropii mei de suflet împrăştiaţi pe acest blog.

  2. Da, un ”surâs utopic”, Auraș, excepțional vers, o lume întreagă e acolo…Și cât de greu este să zâmbești în spatele unui diagnostic.
    Ai fi fost un mare doctor, dar știi asta.
    Sper că cel pe care l-ai însoțit e mai bine, îi doresc multă sănătate.
    O săptămână cu sănătate și liniște să avem! 🙂

    • Da, este foarte greu să zâmbeşti ca să poţi da încredere şi putere de a lupta unui om bolnav şi cu moralul la pământ. Cel pe care l-am însoţit este un vecin, un om fără venituri materiale pe care noi am vrut să îl ajutăm şi căruia îi voi transmite urarea ta de sănătate, fiindcă are nevoie de încurajări. A avut o operaţie foarte grea pe un diagnostic destul de sever. Pe moment este mult mai bine.
      Spor în toate şi gânduri dragi .

        • I-am transmis urarea ta. M-a întrebat uimit: „păi mă cunoaşte?” „Nu, i-am răspuns eu, dar ştie de la mine ce om bun eşti ” şi zâmbind foarte încântat : „Aşa, da! Ia uite Oniţo (i-a strigat soţiei lui) o doamnă tocmai de la Cluj îmi urează mie sănătate. Păi îi zic şi eu săru’mâna!”

  3. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, suflet bun, ție și celor care îți sunt dragi ! Mare lucru e să le faci bine celor sărmani…

    P.S. Am înlocuit adresa URL și am și testat-o, cu această vizită. Mulțumesc încă o dată că m-ai anunțat !

    • Mi se pare firesc să ajut, fiindcă aşa este omeneşte. Este ceea ce faci şi tu de fiecare dată când laşi pe blog zeci de rezumate în ajutorul şcolarilor şi nu numai. Vizita ta este o bucurie pentru mine de fiecare dată.

  4. „Daca nu ai nimic ,dar ai o inima compatimitoare,vei fi rasplatit.”-Sf.Ioan Gura de Aur

    Eu le doresc doctorilor sa reuseasca cat mai des!
    Cred ca nu ar fi rau sa li se dedice mai multe versuri…nu prea am auzit!Prea des criticati. Asa ca poezia ta e binevenita ,,,pentru ca razbat in ea si grija si intelegerea si speranta!
    Le-ai tinut pumnii inchisi…cu aceasta poezie!

  5. Eh, mai rar așa ceva. De obicei oamenii (chiar și eu, de ce să nu recunosc) își încearcă pana pe seama medicilor doar ridiculizându-i sau blamându-i.
    Oricum, îți mulțumesc în numele breslei mele! :-*

    • Ce nu înţeleg cei care şi-au făcut o meserie din a blama sau ridiculiza medicii, este că spre deosebire de alte meserii care se pot învăţa şi din mers, aceea de medic nu se poate desăvârşi dacă nu se învaţă continuu. Este foarte comod să fie arătaţi cu degetul, dar cum să înveţe continuu dacă trebuie ajungând acasă să se apuce să facă gospodărie! Şi pe ce cărţi să înveţe când un tratat costă poate cât salariul pe o lună? Sunt multe de spus şi nu susţin că nu sunt şi o mulţime de medici care nu au nici vocaţie şi nici preocupare , dar nu trebuie să generalizăm şi să băgăm în noroi medici în faţa cărora ar trebui să scoatem pălăria!

    • Draga de tine! Mi-ai lipsit! Ştii ce mă supără? Ipocrizia oamneilor. Când sunt bolnavi şi au doctorul lângă patul lor, sunt în stare să-i sărute mâinile, iar când s-a văzut bine-mersi încep să ţipe cât de ticălosi sunt doctorii!
      Sănătzate să fie aşa cum spui şi neapărat cu veselie!

  6. Versurile vibrează a durere şi compasiune, dar principalul acord e pus în fraza finală: „Pe chipuri, zâmbet obosit
    Şi ochi ce strigă bucuria:
    “De data asta am reuşit!” Să-i dea Domnul vindecare grabnică, sănătate tuturor! Felicitări pentru versuri şi o postare excelentă. Respect! Maria Botnaru, Basarabia

    • Fraza finală este cea care ar trebui să poată fi spusă după fiecare bătălie împotriva bolilor.Acelaşi respect şi admiraţie pentru tot ceea scrieţi. Mulţumesc pentru vizită şi gândurile frumoase.

  7. Draga Aura, ai imbinat armonios, zic eu, durerea cu partea pozitiva a muncii medicilor si a situatiei unui bolnav, mai ales a cazurilor grave. Stiu ce inseamna acel „suras utopic”, acea incurajare pe care medicul incearca sa o dea chiar daca nici el nu stie ce are Dumnezeu planuit pentru pacient. El stie doar cat poate sa faca, restul tine de destin. Iar cand destinul are pregatit o alta pagina de viata, surasul acela se transforma in bucurie si usurare.
    Strigate pe care le aud doar cei de la terapie intensiva, acel „vid” in care le-am regasit eu, sau „vidul” din noi insine cand ne strigam durerea in interior, durerea cauzata de suferinta proprie sau suferinta celui drag, si acelea sunt reale.
    Imi place poezia. Cumva e ca o usurare. Cred ca sunt parinti care pot plange fara lacrimi prin aceste versuri. Cine a trait ceea ce scrie acolo stie cum e.
    Sa te exprimi mereu cum simti si ce simti, fara sa te gandesti la ce zic ceilalti. Unii ne exprimam prin cantec, altii prin poezie; fiecare are modul sau de exprimare. Este libertatea pe care ne-o putem permite cand parca nu mai poti face altceva, cand te simti cu mainile legate…

    • Andreea, am citit comentariul tău cu bucuria celui ce-şi vede înţeles mesajul. Mi-ai uns sufletul cu balsam de înţelegere şi generozitate, cu fiecare cuvânt pe care l-ai scris. Da. îmi este o poezie dragă, fiindcă nu o dată am trăit sentimentul recunoştinţei pentru medicii care au făcut adevărate minuni şi au dat dovadă nu numai de profesionalism, dar şi de maaare, maaaare doză de omenie! Eu nu spun că nu sunt şi medici care nu-şi merită statutul, dar ce pădure este fără uscături? Iţi mulţumesc şi pentru sfaturi. Ai mare dreptate şi fii convinsă că numai aşa procedez! Numai bine îţi doresc draga mea Andreea.

  8. Mă bucur că protagonistul poeziei este bine. Să-i dea BUNUL DUMNEZEU numai sănătate şi noroc! În cazul nostru, lupta a fost….. zadarnică! Medicii s-au luptat, au pierdut o bătălie, ei vor merge mai departe, noi am pierdut războiul!

    • Este trist, nespus de trist când bătăliile cu bolile sunt pierdute. Vreau să cred că tragedia prin care aţi trecut omeneşte nu putea fi evitată, dar medicii au făcut tot ceea ce ar fi putut face, fiindcă eroarea unui tratament mi se pare inadmisibilă, inumană. Soncera mea compasiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.