OMIDA

Intr-un coş cu fructe-alese,
Proaspete, atunci culese
O omidă a venit
Cu gând clar de ronţăit.
Ajutoooor! Ajutooor!
Strigau fructele în cor.
Deodată, fără veste
Apăru ca în poveste
Rândunica salvatoare
Şi în clipa următoare
Omida în cioc dispare
Şi devine ea mâncare!

14 thoughts on “OMIDA

    • Dacă nu ar fi fost rea
      Fluture-ar fi fost şi ea
      Dar a vrut să strice fructe
      Şi-asta intră la … „delicte”
      Nu este vorba de ură
      Ci de plată pe măsură.

  1. Ce frumos puneţi în versuri micile poveşti ale necuvântătoarelor ce ne înconjoară, doamna Aurora!
    Vă dorim cu toţi numai bine şi zile de toamnă frumoase! 🙂

    • Mulţumesc Alex. Intotdeauna găseşti o vorbă bună pentru mine. A începuta Sara să înveţe poezioare? Vă îmbrăţişez pe toţi trei!

  2. Ca de obicei, nu doar simpatică foc, ci și plină de învățăminte, poezia ta! Lanțul trofic de la biologie, cam asta cred că se ascunde în spatele unor versuri melodioase, pe placul copiilor.
    Rândunica e salvatoare cu adevărat, fără ea, Degețica n-ar fi ajuns la Prințul inimii sale!
    Te îmbrățișez cu drag! 🙂

    • Imi sunt tare dragi rândunelele şi intenţionez să le dedic mai multe poezioare.
      Ştiu cât eşti de ocupată, mai ales acum când trebuie să fii alături de Enya la prima ei expoziţie, şi-ţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp să treci pe aici. Succes mult Enyei!

  3. În natură nu există delicte, ură și plată. Ăsta e lanțul trofic, și copiii ar trebui să îl înțeleagă ca atare. Da’ poezioara e drăguță foc !

Comments are closed.