Intr-un coş cu fructe-alese,
Proaspete, atunci culese
O omidă a venit
Cu gând clar de ronţăit.
Ajutoooor! Ajutooor!
Strigau fructele în cor.
Deodată, fără veste
Apăru ca în poveste
Rândunica salvatoare
Şi în clipa următoare
Omida în cioc dispare
Şi devine ea mâncare!
Tag Archives: omidă
OMIDA
OMIDA
O omidă mare, grasă,
Gândind că-i mândră crăiasă
Îşi făcuse un palat
Intr-un măr foarte înalt.
Curând, puse stăpânire
Pe tot pomul şi-n neştire
Ronţăia frunze şi muguri
Şi crenguţe, rânduri-rânduri.
Se făcuse şi mai grasă,
Mai urâtă, mai păroasă
Şi-n timp ce pomul striga
Să-l ajute cineva,
Omida se tot fălea
Mândră de isprava sa:
– Ia priviţi ditamai mărul
Cum l-am ros cu dinţişorul!
Dar nici nu sfirşi de zis,
Că lumina i s-a stins,
Fiindcă-n zbor o rândunică
O-nghiţi ca pe-o furnică!
Alfabetul în versuri Litera O
A,Ă,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N… şi-acum se rostogoleşte O
Seamănă cu-n ou, aşa tare, 
Încât crezi că-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
Copiilor poveşti hazlii:
Doi ortaci s-au ospătat
La o cârciumă din sat.
Omidoi -obraznicul
Le-a stricat tot praznicul
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu fripturi şi cu ardei
Numai să scape de ei.
********
Oana, fata cu codiţe,
Are-acasă opt oiţe
Cu blăniţa ondulată
Ocupând ograda toată.
Când se urcă pe coteţ
Ţi se face părul creţ.
Iar când behaie, măi frate,
Ai ofta o zi şi-o noapte
Că oriunde te-ai afla
Zbiară în urechea ta.