Intr-un coş cu fructe-alese,
Proaspete, atunci culese
O omidă a venit
Cu gând clar de ronţăit.
Ajutoooor! Ajutooor!
Strigau fructele în cor.
Deodată, fără veste
Apăru ca în poveste
Rândunica salvatoare
Şi în clipa următoare
Omida în cioc dispare
Şi devine ea mâncare!
Tag Archives: rândunică
OMIDA
OMIDA
O omidă mare, grasă,
Gândind că-i mândră crăiasă
Îşi făcuse un palat
Intr-un măr foarte înalt.
Curând, puse stăpânire
Pe tot pomul şi-n neştire
Ronţăia frunze şi muguri
Şi crenguţe, rânduri-rânduri.
Se făcuse şi mai grasă,
Mai urâtă, mai păroasă
Şi-n timp ce pomul striga
Să-l ajute cineva,
Omida se tot fălea
Mândră de isprava sa:
– Ia priviţi ditamai mărul
Cum l-am ros cu dinţişorul!
Dar nici nu sfirşi de zis,
Că lumina i s-a stins,
Fiindcă-n zbor o rândunică
O-nghiţi ca pe-o furnică!