Category Archives: poezii personalizate

Poezie pentru David

poezii personalizate 62 Comments

 El este David !

Cine ar putea să fie
La noi în bucătărie?
Parcă oale se ciocnesc
Şi capace se lovesc…

Zdrang! O tigaie se-aude
Aruncată nu ştiu unde!
Mă apropii să privesc
Şi când văd… înmărmuresc.

Printre oale-un ghemotoc
Încearcă să-şi facă loc,
Scenă să improvizeze
Fiindcă vrea să se distreze.

E David, un băieţel
Isteţ foc şi frumuşel,
Dar nu ştiu de ce îi place
Cu vasele să se joace

Şi în loc de maşinuţă,
Preferă o străchinuţă,
Iar în loc de căluşel
Preferă un ceaunel.

Şi cum le-a lăsat în pace
Merge altfel să se joace:
Continuând să se distreze
Începe să butoneze.

Victime? Calculatorul,
Lanterna sau telefonul.
Telecomanda e şi ea
Folosită asemenea.

Stau acum şi mă gândesc
Viitorul să-i ghicesc:
Oare informatician să fie
Cu hobby-n bucătărie?

Poezia este un premiu pentru copilul David, câştigătorul  concursului de scrapbooking  iniţiat pe blogul activităţicopii

Oglinda

poezii personalizate 16 Comments

Poezie dedicată nepoţelelor mele, Giulia şi Daria.

Suntem două surioare
Şi ne iubim foarte tare,
Dar privind în faţa mea,
Mai văd două asemenea.

Stau şi mă privesc mirată:
Sunt tot eu, ori altă fată?
Lângă mine-i sora mea
Şi-ncă una, ca şi ea!

Măi să fie!? Ameţesc!
Nici nu pot să mai privesc.
-Giulia, tu eşti mai mare;
Spune, ce se-ntâmplă oare?

Râde Giulia şi-mi spune:
-Daria, copil minune,
E-o oglindă, draga mea,
Care poate să redea
Tot ce stă în faţa sa !

Scoate limba, dă cu tifla,
Poţi s-arunci în sus cu chifla
Şi-n oglindă e la fel,
Fiindc-arată tot, fidel!

27.09.2009 ora 22 Mi s-a nascut un nepoţel

poezii personalizate 48 Comments

Da, duminică la ora 22 mi s-a născut un nepoţel. Îi spun bune venit pe lume, să fie sănătos şi să crească mare, să ajungă şi el bunic!
Fără pretenţia de a da statut de poezie, am sa scriu – cum altfel decât în versuri? -câteva intuite impresii de nou nascut :

Ora 22, 27 septembrie 2009
Deşi e toamnă, nici gand să plouă.
Luna peste oraş razele şi-a nins
Şi stelele pe boltă, făclii s-au aprins.

Lumea toată îmi pare sărbătoare
Să-ntâmpine cum se cuvine-o floare,
O floare de copil, un băieţel,
Un pui de om, blonduţ şi frumuşel.

„Oa-oa-oa! V-anunţ că am sosit!”
Strigă puiţul, privind în jur uimit.
„Până ma dumiresc, mai stau cu mama
Să văd şi eu cam cum stă treaba.

Dar ce frumoasă e! Ce ochi albaştri!
Sunt luminoşi asemeni unor aştrii.
Şi ce sân cald! Miroase a lăptic!
Ia aşteptaţi! Veau să mai sug un pic.

Dar uite lângă mami e înc-un băieţel.
Nici că pot crede ce mult semăn cu el!
Aa! E frăţiorul meu, e Tavi, spune mama.
Oa! Cât mă bucur! Oaaa! Pe toată gama.

Cine mă ia în braţe? Cine-i aşa vânjos?
Desigur că e tata, că prea e serios!
Dar ce zic eu? Că s-a emoţionaaaat….
Şi eu, n-am spus nimic, doar am cântat!

Oa-oa-oa! C-atât ştiu eu să zic.
Ce? Nu vedeţi căt sunt de mic?
Ba nu, mai ştiu că mă numesc
Mihai-Mădălin şi … am să cresc!”

Aşa să faci: să creşti mare!