IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.
Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.
Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!
Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.
– Hei, norule călător
Incotro te-ndrepţi in zbor?
Iţi plac drumurile lungi,
Sau in soare vrei s-ajungi?
– N-ai ghicit copil frumos!
Eu sorb apele de jos,
Le adun si le descânt
Si le-ntorc iar pe pământ
Rece, albă şi pufoasă
Plapumă groasă pe casă,
În lumină străluceşte
La căldură se topeşte!
Ia spuneţi cum se numeşte?
(zăpada)
E un turn cu vârfu-n jos
Prins de streaşină frumos.
Parcă-i sticlă sclipitoare,
Dar dacă din întâmplare
Se rupe şi te loveşte
Doare rău.Deci:hai, fereşte!
Ştii cumva cum se numeşte?
(ţurţurele)
NOAPTE SFÂNTĂ
In noaptea sfântă, plină de mister,
Când îngerii aprind candele-n cer,
Un cor divin, în văzduhul etern,
Cântă povestea din Bethleem.
Şi doar copiii-n somn călătorind
Aud îngerescul colind:
În vis li s-arată Pruncul cel Sfânt
In ieslea săracă, aici pe Pământ.
O stea mare-n cer lumina o ţese
Şi magii sosesc cu daruri alese.
Bucuraţi-vă! Azi Iisus a sosit !
El din iubire pentru noi a venit!
Copiii au zâmbet duios la trezire
Şi-n inima lor e numai iubire.
Cu ochii în slavă şi mâini împreunate
Domnului se roagă pentru sănătate.
Dimineaţa asta-mi pare
C-ar avea altă culoare.
Prin fereastră de privesc,
Peste tot, doar alb zăresc!
Pe pământ, pe pomi, pe case…
Toate-s albe şi frumoase.
Şi ca să mă mir de tot,
Chiar şi Rex e alb pe bot.
Ce să fie? Ce să fie?
Sigur nu este hârtie
Şi zic eu, că nici a vată
Nu prea pare că arată.
Măi să fie, n-o fi frişcă?
Atunci, sigur se confiscă:
Merg şi-o iau pe toată eu
Şi mănânc din ea mereu!