Merge raţa la plimbare
Cu bobocii pe carare.
Lip-lip-lip
Şi lap-lap-lap
Au plecat voioşi spre lac.
Toţi sunt galbeni şi pufoşi
Sunt micuţi şi sunt frumoşi
Mac-mac-mac
Şi mac-mac-mac
Câtă gălăgie fac!
Bobocelul cel mai mic
Mai întârzie un pic.
Lip-lip-lip
Şi lap-lap-lap
Strigă raţa:ce sa fac?
Treci în rând la coada mea
Că te fură vulpea rea.
Lip-lip-lip
Si lap-lap-lap
Toţi sunt fericiţi pe lac.
Zilele trecute am intalnit pe ulita satului o fetita care, plangand, strangea in brate un ursulet cam uzat. Am oprit-o si am avut urmatorul dialog:
– De ce plangi, pui?
– Raii de copii ai lu’ nea Dumitru au ras de ursuletul meu ca e vechi. Eu n-am atatea jucarii ca ei.
– Ce conteaza ce spun ei, uite cat e de frumos! Cine ti l-a daruit?
Fata i s-a inseninat dintr-o data si zambind printre lacrimile nesterse inca, mi-a raspuns cu insufletire:
– Nu-i asa? Sigur ca e frumos! L-am gasit intr-un cosulet aruncat cu mai multe vechituri in el. Eu am luat ursuletul, l-am spalat si acum mi-e asa drag de el!
Am vrut s-o mai intreb ceva, dar a fugit. Am ramas in loc impresionata, uitandu-ma dupa ea. Ca ne place sau nu, realitatea nu este intotdeauna roz. Intamplarea mi-a inspirat poezia:
Eu n-am multe jucarii
Cum se lauda alti copii.
Am atat: un ursulet
Gasit intr-un cosulet.
Avea boticul cam ros
Si capsorul mai soios,
Dar acum mi l-am spalat
Si-i atata de curat!
Raii mi-au zis ca-i urat
Si tare m-am amarat !
Nu-i asa. Este frumos!
Nu e urs mai aratos.
Si cand mergem noi pe strada,
Toata lumea sta sa vada
Mergand inspre gradinita.
Un ursulet si-o fetita.
Un căţel micuţ odată,
Cu o voce tremurată,
Se ruga de un dulău
Să-i dea din ciolanul sau.
-Ham, ham, ham, mi-e foame rău,
Vreau şi eu din osul tău!
-Ha,ha,ha, mă faci să râd,
Poate-ţi trag un şut in fund!
-Mârrr! Ia pleacă tu de-aici,
Nu-mpart oase cu cei mici!
Şi-a fugit bietul căţel,
Necăjit şi vai de el!
Dar deodată s-a gândit
Să-şi ia blana la vopsit
In dungi late, să se creadă
Că-i tigru din cap in coadă!
Şi-uite-aşa dungat apare
Chiar la câinele cel mare.
Stă dulăul şi priveşte.
Să-i dea osul… se gândeşte:
„De nu-l primesc la mâncare,
Când s-o face ăsta mare
Face hap şi mă inghite.
De-i dau osul, ţine minte.”
Şi-i zise cu glas mieros:
-Tigrişor, nu vrei un os?
-Ba il vreau că vine tata
Şi-o să fie masa gata.
-Vine tigrul? Vai de mine!
Am plecat, rămai cu bine.
Poftă bună şi să-i zici
Că eu chiar mă mut de-aici!
-Salutare şi … pupici!
Bunica a pus aseara
Sus in raftul din camara
O ulcica cu smantana,
Proaspata si tare buna.
Insa azi de dimineata,
O pisica indrazneata
A simtit ca este rost
Ca sa nu mai tina post.
Si pas-pas, tot taras
Se strecoara pe furis
Ca un hot adevarat
La ulcica de pe raft.
Dintr-un salt e la smantana
Parca n-a mincat de-o luna!
Uite-asa isi linge botul
Si-a bagat capul cu totul.
Dar de-atita fatait
Capu-n oala a-ntepenit
Si acum niste picioare
Duc pe ele o oala mare!
Zit motane de la pui !
Ce ai vrea? Poti sa imi spui?
Sa-l maninci cu fulgi cu tot?
De-aia mi te lingi pe bot?
Zit de-acolo nu mai sta,
Ca e vai de coada ta !
Ia spune: tie ti-ar place
Un dulau sa te insface?