Soarele nu se înălţase prea mult şi Daria era deja la marginea pădurii dornică să-şi întâlnească noul prieten. Nerăbdătoare se uita de jur împrejur dar… nimic. Alături, pe o floricică o gărgăriţă mică şi frumoasă o privea mirată:
– Ce cauţi tu aici singurică? întrebă gărgăriţa.
– Imi aştept prietenul: pe Codiţă. L-am cunoscut ieri. Răspunse Daria mirată că şi gărgăriţa vorbeşte.
– Codiţă? Aaa, îl cunosc, este un ursuleţ tare bun. O dată am căzut în apă şi Codiţă m-a lăsat să urc pe blăniţa lui să-mi usuc aripioarele grele de apă, ca să pot zbura din nou.
– Adevărat? Dar crezi că o să vină?
– Mor-mor-mor!Sunt aici! Din câţiva paşi Codiţă fu lângă ele şi întinse prietenos o lăbuţă pe care Daria se grăbi să o prindă în mânuţa ei.
– Lăbuţă şi Botic ne aşteaptă. Le-am povestit despre tine şi nici nu m-au crezut că eu chiar am prietenă o fetiţă. Mergem?
– Da, dar nu o să ne rătăcim?
– Nu, nici vorbă, cunosc foarte bine drumul. Îşi luară rămas bun de la gărgăriţa şi grăbiră pasul spre casa ursuleţilor. Pădurea devenea din ce în ce mai deasă şi arborii căzuţi le îngreunau drumul. Din când în când câte un animăluţ se oprea să îi salute:
– O fetiţă în pădure? Cum aşa? Întrebă ariciul, care prevăzător, tocmai se pregătea să se strângă şi să se facă un ghem de ace, gata să se apere, dacă cineva ar fi vrut să îi facă vreun rău.
– Este prietena mea! Spuse mândru Codiţă
– Adevărat ariciule şi nu te mai ascunde sub ţepi că noi nu îţi facem nici un rău completă şi Daria.
Intr-un copac o veveriţă ţopăia veselă pe o creangă.
– Hei! Dar unde mergeţi măi copii? Ia staţi puţin că cobor acum la voi. Şi ţop-ţop din creangă în creangă mişcându-şi codiţa când în stânga, când în dreapta ca să nu cadă, Riţa-veveriţa într-o clipă fu lângă ei:
– Mergem să ne întâlnim cu Lăbuţă şi Botic!
– Da? Ce frumos! Uite, luaţi nişte alune că poate vă este foame. Ştiu eu aici în pădure un alun care face nişte alune maaari şi gustoase Era atât de drăgălaşă Riţa-veveriţa, încât Daria nu se putu abţine şi o luă în braţe strângând-o cu drag în braţe.Ce tare îi bătea inimioara !!! Oare îi era teamă? Veveriţa o mângâie şi ea peste faţă cu codiţa ei stufoasă.
– Haaaap-ciuuuu! Haaaap-ciuuu! strănută Daria! M-ai gâdilat la nas. Râseră toţi, mâncară câteva alune, apoi şi-au văzut de drum.
– Mor-mor-moooor! Iat-o pe cumătra vulpe! Se uită pizmaşă spre noi. Nu prea ne iubim.
– Ştiu, ştiu. Mi-a povestit mama mea ce a păţit bătrânul urs păcălit de vulpe.
– Da, e tare vicleană. Nu ştii niciodată ce gândeşte cu adevărat..
– Mie imi este frică de vulpe! Scânci uşor Daria înghesuindu-se în blăniţa ursuleţuli.
– Stai fără grijă. Nu are curaj să se apropie de mine. Ii este tare frică de tata-ursu şi oricum am ajuns la căsuţa noastră!
– Dar nu văd nimic! Unde este?
– Chiar aici, dar este ascunsă după copacii aceştia doborâţi, ca să nu fie văzută.
– Lăbuţăăăă! Botiiiic! Am sosit! Strigă Codiţă.
In faţa lor, crenguţele începură să se mişte şi dintr-un loc ascuns se iviră cât ai zice peşte, doi ursuleţi la fel de micuţi şi drăgălaşi ca şi frăţiorul lor….
(va urma !)
Poate vor să citească şi prietenii mei:Teo Negura, Cati, Luna Patrata,Gabi, Carmen , Gabriela Neagu, Theodora, Alice Georgiana, ,Vania, Zina ,Cella, Dispecer Blogosferă, Flavius Obeada, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Maminineta, Maria Postu, Mirela Pete, Munteanul, Nelinistitu’ Adrian Voicu, Popa Țeapă, Rokssana, Scorpio, Shayna, Simona Ionescu
Tag Archives: animăluţe
Plouă în pădure
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!
De atâta hoinărit,
Ursuleţul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Dar deodată, în ureche
I-a ţipat, de rea, o streche.
Strigă ursul speriat:
-Aoleu! Ce s-a-ntâmplat?
Tată-ursu, ajotoooor!
– Ha-ha-ha! Eu râd să mor!
Zice strechea cea năroadă
Şi îi sare fix sub coadă.
Sare ursu-ntr-un picior
Scărpinându-se de zor !
– Nu ai milă nici un pic !
Tu nu vezi cât sunt de mic?
Oare ţie ţi-ar plăcea
Să te-atace cineva
Şi fără să ai vreo vină,
Să îţi caute pricină?
Revin la această postare fiindcă am primit două sugestii: una de la Sorin care îmi propune să pedepsesc totuşi strechea şi ţinând cont de aceasta, pentru cei care vor acest final, adaug o ultimă strofă, gândind că totuşi micuţii cititori vor găsi şi alte metode pentru ca strechea cea rea să fie pedepsită:
Când râdea strechea mai tare
Uite-aşa din întâmplare,
O cioară în zbor veni
Văzu strechea şi-o-nghiţi!
Fireşte, ursuleţul a adormit imediat, fericit, dar nu mai pun în versuri şi asta fiindcă atunci nu ar mai avea copilul cu ce sâcâi pe cel care îi citeşte!
Şi o a doua sugestie, primită de la Zina, care mi-a dat ideea de a explica ce este o streche. Deci:
STRECHEA ESTE O INSECTĂ DE MARIMEA UNEI ALBINE (uneori mai mare) CU CORPUL PĂROS, NEGRU SCLIPITOR ŞI ESTE FOARTE VATĂMĂTOARE PENTRU ANIMALE PENTRU CA ISI DEPUNE OUĂLE SUB TEGUMENTELE ACESTORA. Unii îi spun TĂUN dar diferă de acesta.
SPECTACOL ÎN PĂDURE
Inspirată de acest desen pe care mi l-a dăruit Mirelei Pete, am scris în versuri povestioara:
SPECTACOL IN PĂDURE
Vă voi povesti îndată
O-ntâmplare adevărată
Petrecută în zăvoi
Când era vara în toi.
Un arici venit în fugă,
Cocoţat pe-o buturugă
Tot striga în gura mare,
Cheamând lumea la serbare.
Lume-lumeee! Adunareaaaa,
Ascultaţi-mi toţi chemarea!
In pădurea fermecată
Avem scenă-adevărată!
Hai veniţi toţi la spectacol
Nu este nici un obstacol.
Gratuit vă veţi distra,
Garantez. Pe-onoarea mea!
Dacă vrem să ne distrăm
Şi de rele să uităm
Incetăm să mai fim trişti
Şi ne facem toţi, artişti!
Orchestre de păsărele
Vor umple arenele.
Buha-şi umflă penele:
– Şi eu voi cânta cu ele!
Un pui mic de căprioară
Venit pentru prima oară,
Le priveşte rugător.
Tare-ar vrea să cânte-n cor.
Iepurică vesel tare
Are-acasă trei chitare
Şi-n spectacol va cânta
Cu toată familia .
Rîsul le va spune glume
Vulpea va jongla. Pe bune!
Jderul se-nscrie la dans
Ursul deja e-n balans!
Veveriţa se gândeşte
Să se-mbrace ştrengăreşte
Şi sărind pe un trapez
Să pară un titirez.
Se şi vede la-nălţime
Aclamată de mulţime:
„-Ve-ve-ri-ţa a-cro-ba-tă
Vrem să fi-e pre-mi-a-tă!”
Doar ţestoasa în armură,
Ca să nu tacă din gură
Spune că nimic nu-i place!
E bătrână, n-ai ce-i face!
– Hei, ţestoasă, hai la joc
Intră-n scenă, că e loc
Haide ieşi din carapace
Fiindcă altfel nu-ţi dăm pace!
Şi s-o vezi pe coana mare
Cum mai bate din picioare
Papucii şi i-a zvârlit
Şi parcă a-ntinerit.
Lângă broască vine lupul
Apoi ursul şi bursucul
Labele îşi strâng frăţeşte
Mândră hora se porneşte.
Animăluţele toate
Au dat vrajbele la spate.
Şi iată cum veselia
A alungat duşmănia !
Ce părere aveţi? Gabi Cimpoca, Ana Usca, Carmen Negoiță, Bogdan Onin, Caius, Cella, Clipe de Cluj, Costin Comba, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Giana, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Irina Comba, Luna Patrata, Melami, Nea Costache, Rokssana, Haicasepoate,Supravietuitor, Theodora, Vania, Verovers, Vis si realitate, Daurel, Cati, Teo Negura , Coolnewz, Zina, Alex Mazilu, George Valah, Mirela Pete,
Serafina
Cu drag, dedic această poezioară prietenei mele Mirela, ca urmare a postării ei recente Serafina visatoare
Cu blăniţa ei pufoasă
Ne pozează bucuroasă
In poziţii fel de fel,
Că doar e… fotomodel.
Ochii din două smaralde
În alint vor să se scalde,
Iar cu botişorul roz
Cântă ca un virtuoz
Un miaaaaau înduioşător,
Foarte acaparator
Ca toţi să o privească
Si desigur… s-o iubească!
Cu mişcările-i feline
Cucereşte pe oricine,
Că-i frumoasă, bat-o vina!
Ea, pisica SERAFINA!