Motanul TOR şi calculatorul

pisi  si calculatorul
( imagine luată de pe internet)  http://themetapicture.com/a-cat-doing-what-cats-do-best/

M-a văzut motanul Tor
Că stau la calculator
Şi fără vreo aprobare
Mi se-aşează pe picioare.

Îl mângâi uşor pe cap
Gândind că îi fac pe plac
Dar se pare că nu-i place
Fiindcă Tor nu îmi dă pace!

Nu aşa! In nici un caz!
Tor se freacă de obraz,
Joacă rock  pe tastatură
Şi îmi vâră capu-n gură!

Îl împing uşor la loc,
Insă Tor vrea să mă joc
Şi în clipa următoare
Face maussul să zboare!

Îl alung, dar în zadar.
Coada-i parcă e radar
Că oricum o învârteşte
Tot pe nas mă nimereşte.

Mă ridic să-l dau afară
Dar din braţe simt că zboară
Şi se-opreşte în ecran
C-a văzut un şobolan.

Miaună cu-nverşunare
Sare şi stucheşte tare
Vrând să prindă şobolanul
Dar… mi-a zgâriat ecranul!

Priversc scena ca năuc.
Eu las totul şi mă culc,
Fiindcă la calculator
Este loc doar pentru Tor!

!

Un pisoi şi-un iepuraş…

pisi 2

 

 

 

 

 

Intr-o bună dimineaţă
Pisoiaşul Nătăfleaţă
Miorlăia cu disperare
Speriat de-o „arătare”!
Merg să văd imediat
Ce fiară l-a-nfricoşat
Şi când văd m-apucă râsul!
Tremurând mai rău ca dânsul,
Era un biet iepuraş
Speriat de…pisoiaş!
I-am pus unul lângă altul
Să le treacă tremuratul
Dar când s-au văzut de-aproape
Au căzut de râs pe spate
Şi fiindc-amândoi sunt mici
Au devenit buni amici !
pisic

 

 

 

 

 

Dar nu erau singurii prieteni neobişnuiţi! Ia priviţi mai jos ce frumuseţe de „pereche!”:

pisi 3

pisi 5

PODUL CU VISE

 

Era cândva-ntr-o lume minunată
Pe un tărâm numit copilărie,
Un nuc vrăjit, pe care-o fată
Şi l-a ales de vise visterie.

Şi era nucu-acela mare şi fălos,
Nălţând spre ceruri ramuri fremătânde,
Gătite-n strai de frunze verde-mătăsos,
Cu joc ciudat de umbre-alunecând pe jos.

O creangă, două şi nucul devenea palat
Cu pod din ramuri , fireşte:  fermecat,
In care fata se simţea crăiasă
In lumea ei curată şi frumoasă.

Acolo orice mici necazuri dispăreau
Când frunzele foşnind o-mbrăţişau.
Ferită de priviri sta ore-n şir visând
La câte toate-n lume şi tot ce va fi vrând.

Dar zilele treceau şi prin minune
Cu cât fata creştea, podul mai mic era.
Nici visele nu mai aveau un loc anume!
Curând cerură intrare-n altă lume.

Anii s-au scurs, fata-i acum bunică
Şi-ar vrea nespus să fie iarăşi mică !
Iar când tristeţea-mpovărează şuviţe ninse,
Se-ntoarce-n timp, în podul ei cu vise.