FURIOSUL
– Ce e? Ce e? – Ce să fie?
– Gigel vrea o jucărie
Şi-n loc să ceară frumos,
El se poartă scandalos!
Ţipă-ntr-una furios
Tăvâlindu-se pe jos,
De parcă l-au atacat
Puricii la el în pat.
-Ce urât – spun toţi în cor-
Este chiar revoltător!
– Ia să ne vedem de treabă,
Nici să nu-l băgăm în seamă!
Chiar măgarul din fânar,
Cât o fi el de măgar,
După ce-a privit atent,
A rostit cu glas strident:
Iac-aşa şi puiul meu
Ca el făcea mai mereu
Dar, vedeţi, că el, măcar
Avea scuza că-i măgar !
Dar Gigel e prea de tot!
Are gură, n-are bot,
Şi putea s-o folosească
Vorbind clar, nu să răcnească!
Aşa… parcă-i puiul meu
Şi gândesc că nu mi-e greu
Să iau acest băieţel
Să-l cresc în grajd şi pe el.

