imagine luată de pe internet
Toamna lasă brume reci
Peste câmp şi peste case…
Nici vorbă ca să mai pleci
Fără haine groase!
Tremurând, doi şoricei
Vor un pic de soare
Că frigul le-a pus cârcei,
La nas şi picioare!
Vai de ei, bieţi şoricei,
Au răcit prea tare.
Doamna Buha pentru ei,
Cere ajutoare.
O rădaşcă mai bătrână
Le-mpleteşte ciorapi noi,
Fiindcă are nişte lână
Din cojocul unor oi.
Bucuria este mare,
Şoriceii-s fericiţi
Că de-acum au la picioare
Cald şi-amortizoare!
Imagine luată de pe internet
Toamna a cuprins ţinutul,
Călătoarele-au plecat,
Lin coboară cu apusul
Noaptea calmă peste sat.
Doar greierii-n acţiune,
Au chemat întregul clan.
Noaptea-aceasta vor susţine
Ultimul concert din an.
Greieraşii pe-ntrecute
Vocalize fac de zor
Partiturile-s pierdute
Dar contează vocea lor.
Alţi greieri negri ca tuciul
Cu sacâz dau pe arcuş
Şi viorilor dau luciu,
Ajutaţi de-un cărăbuş.
Fără stele-felinare,
Doar cu gândul la concert
Greieraşii n-au răbdare
Şi repetă tot, încet.
– Atenţie! Luaţi-vă locul!
Strigă un greiere mic
Şi-o baghetă cât e acul
Taie aerul un pic.
Dintr-o dată zeci de strune
Au vibrat încântător
Şi un cor de „cri-cri” spune
Minunat, povestea lor.
Gata! A căzut cortina!
Şi aşa-i de când e lumea,
Iarna poartă toată vină
Că le-nchide stagiunea.
Toamna este peste tot,Doar un greiere voios
Cântă fără grijă
Un cri-cri melodios
Cocoţat pe-o tijă.
-Iar nu-ţi faci provizii?
Iarna-i de temut!
Să nu-ţi faci iluzii
C-am să te-mprumut.
Astfel i-a strigat
Vrednica furnică
Cu sacul în cârcă
Pe spuinarea-i mică.
Creierele CRICRINET
I-a răspuns dintr-un copac:
Eu comand pe internet,
De ce să mai strâng în sac?
Toată vara am cântat
Şi banii i-am adunat.
Mănânc numai prospături:
Fac online cumpărături!
S-a dus era La Fontaine!
Iartă-mă că-ţi spun în plen,
Dar de vrei şi tu progres
Ia lecţii de la Bill Gates!
GHIDI – GHIDI
Ghidi, ghidi, ghidiluş…
Gâdilăm un picioruş.
Facem “târrrr! pe un nas mic
Şi apare un pitic.
Uite-l sare şi se-ascunde,
Să vedem acum pe unde:
E aici, aici, ba ici…
Şi îl gâdilăm pe pici.
CINE BEA LĂPTICUL?
Am o cană cu lăptic
Pentru cel mai mic pitic.
Cum piticul nu-i acasă,
Am să las cana pe masă.
– Cine bea acum lăpticul?
Căţeluşul sau pisicul?
– Ba mai bine-l bea fetiţa,
C-a deschis deja guriţa!
OMIDA
O omidă mare, grasă,
Gândind că-i mândră crăiasă
Îşi făcuse un palat
Intr-un măr foarte înalt.
Curând, puse stăpânire
Pe tot pomul şi-n neştire
Ronţăia frunze şi muguri
Şi crenguţe, rânduri-rânduri.
Se făcuse şi mai grasă,
Mai urâtă, mai păroasă
Şi-n timp ce pomul striga
Să-l ajute cineva,
Omida se tot fălea
Mândră de isprava sa:
– Ia priviţi ditamai mărul
Cum l-am ros cu dinţişorul!
Dar nici nu sfirşi de zis,
Că lumina i s-a stins,
Fiindcă-n zbor o rândunică
O-nghiţi ca pe-o furnică!