Un copil avea odată
O mănuşă desenată
Şi fiecare degeţel,
Avea pus un chip pe el:
Degetul mare era bucătar,
Arătătorul era marinar.
Mijlociul, părea un pirat.
Inelarul, un om supărat,
Degetul mic, era desenat
In chip de bebe înfăşat.
Iar eu de cum am aflat
Fuga v-am şi informat.
Noapte neagră peste tot.
Toţi din casă s-au culcat,
Doar motanul Miorlăilă
Iese-n grabă la vânat.
Cum afară plouă tare,
Miorlăilă-şi face plan:
Va pândi de sub umbrelă
Şi tot prinde-un şobolan!
Nimeni nu e în ogradă
Frumoasă ca gâsca albă.
Până şi motanul Pis
O crede pe gâscă miss.
Doar găina e geloasă,
Zicând că şi ea-i frumoasă
Şi că gâsca n-ar avea
Creastă roşie ca ea.
Mamă, mamă, plouă tare,
Îmi cad stropii pe piciore!
– Nu-i nimic, ploaia e bună,
Spală tot ce e-n natură!
Doar Grivei speriat că tună
Nu-nţelege de ce-i bună
Şi fugind direct spre cuşcă,
Jură că de-o prinde, o muşcă!
MĂGĂRUŞUL ÎNCĂPĂŢÂNAT
De o oră jumătate
Nea Ion stă tot în loc,
Fiindcă măgăruşul State
Nu vrea să plece deloc.
– Ştii că e-ncăpăţânat!
Ai răbdare, i-a strigat
Râzând o broască ţestoasă;
Tot el te va duce-acasă!