Toarce mama, toarce lână
Şi-ncet un cântec îngână.
– Sfârrrrr, cântă cu ea şi fuiorul
Ţinându-i frumos isonul.
-Mârrrr! Mârâie uşor Grivei:
Ia să cânt şi eu cu ei!
Râde mama şi nu-l ceartă,
Ba chiar îi promite-o tartă,
Iar Grivei încurajat
Mârâie înverşunat
Crezând poate mai degrabă
C-astfel face şi el treabă.
CÂNTEC de PRIMĂVARĂ
Tot ce iarna a-ngheţat
Soarele a înviat
Şi cu veselia-n geantă
PRIMĂVARA se arată.
Iarbă, fluturi, gâze, flori,
Soare cald şi iezişori,
Puişori şi iepuraşi
Şi prin parcuri, copilaşi!
Râde-n soare-acum câmpia
Zboară vesel ciocârlia
Şi spre cer voios înalţă
Tril de dragoste de viaţă!
Pentru nepoţelul lui Modart, cel care a „năşit” această mâţă melomană numind-o Andaluza, câteva versuri :
Miau-miau-miauuuuu!
Am prins un şoarece şi vreau
Să cânt, că-s bucuroasă
De pradă-aşa gustoasă.
Miau-miau-miauuuu!
Concert am să vă dau!
In miau îmi iau avânt,
Dansez pe loc şi cânt.
Sunt mâţa Andaluza
Şi muzica mi-e muza.
Sunt mâţa melomană
Cu bot, mustăţi şi blană!