BROSCUŢA

Sunt de fapt două variante: o poezioară pentru cei mici şi o fabulă pentru cei mari
Pentru cei mici:

BROSCUŢELE

Trei broscuţe într-un lac
Cântau vesele oac-oac!
Numai una mai moţată
Striga foarte supărată:
-Soarele arde prea tare,
Imi iau şlapi şi plec la mare!

INTÂMPLRE CU O BROASCĂ
(fabulă)
Zeci de broaşte într-un lac
Cântau vesele oac-oac!
Numai una mai moţată
Striga foarte supărată:

-Lacu-acesta nu-i de mine,
Doar în valuri îmi e bine.
– Soarele arde prea tare,
Imi iau şlapi şi plec la mare!

Dar de acum atinse marea
Simţi cum o pişcă sarea
Şi degrabă s-a întors
In lacul mic şi frumos.

Morala:
Rămâi unde-ţi este locul,
Fără să forţezi norocul.

MĂGARUL DIRIJOR

Un măgar ce se credea
Cel mai mare dirijor
S-a gândit că s-ar cădea
Să formeze-un cor.

Imediat găsi în curte
Mulţime de amatori,
Dar când încercau să cânte
Te treceau fiori!

Iha!Muuu! Ga-ga!Ham –ham!
Miauu! Guiiiţ!Piu! Be-he-heee!
Orşiunde să te-ascunzi
Numai să n-auzi!

Doar măgarul dirijor
Îi lăuda încântat,
Şi-aştepta încrezător
Să fie-aplaudat!
Morala:
Când nu ştii bine ceva,
Mai bine să taci,
Că nu poţi aprecia
Ce nu ştii să faci!

Cuţu mic şi lecţia de viaţă

catel

Intr-o zi cu ger cumplit,
Un căţel s-a rătăcit
Şi-ntreba scâncind uşor:
-Nu-mi dă nimeni ajutor?

Mulţi nu l-au luat în seamă,
Numai un motan de treabă
S-a oprit, l-a mângâiat
Şi povestea i-a aflat.

– Hai cu mine!Vom căuta
Pe tatăl şi mama ta.
Toată ziua-au hoinărit
Şi-abia seara i-au găsit.

Bucuros, dulăul tată
Răsplăti motanu-ndată,
Uitând vrajba ce o ştiţi
Dintre câine şi pisici.

Bucuros , dar şi mirat
Cuţu mic a întrebat:
-Tu motanul răsplăteşti?
Eu credeam că-l fugăreşti!

-Dar motanul te-a adus!
La bine, cu bine am răspuns!
In viaţă să fii corect,
Ce e drept, rămână drept.

Că ţi-e drag sau ţi-e duşman,
Că-i  amic sau adversar
Fapta bună  răsplăteşti.
Fapta rea s-o pedepseşti.

Carul şi buturuga

Într-o curte, un car mare
Pregătit pentru plimbare,
Se uita cu mult dispreţ
La un ciot din lemn răzleţ.

– Ce mic eşti! Mă faci să râd
Când te văd atât de hâd!
– Da, sunt mic, dar fiecare
Rostul său în lume are

Şi nu mereu cel mai mare
Este sigur cel mai tare.
Astfel îi răspunse ciotul
Şi jignit, îşi mută locul.

Mândru, carul a pornit
Tras de-un cal nestăpânit
Şi nu ştiu cum s-a-ntâmplat
Că o roată s-a-nălţat

Chiar pe ciotul defăimat
Şi carul s-a răsturnat.
Ciotul e bine, pe loc
Carul, bun de pus pe foc.

Învăţăm la o adică
Din această întâmplare,
Că şi-o buturugă mică
Poate trânti carul mare.

Lăbuş şi Grivei

Pe maidan întâmplător,
Sub un cer dogoritor,
Doi căţei s-au întâlnit,
S-au privit şi s-au oprit.

Grivei cu un os în bot,
Lăbuş rozând un sabot.
-Bună ziua do’n Grivei,
Osul să-mpărţim, nu vrei?

Grivei cu dispreţ priveşte:
Javra asta, nu gândeşte!
Să-i răspund… ar fi păcat
Şi întârzii la mâncat!

Las-să latre mult şi bine,
Că doar d-aia este câine!
Am plecat, rămâi cu bine,
Nu am vreme pentru tine.

Biet Lăbuş, privea năuc
Cum rămâne singur cuc,
Doar o cioară pe o cracă
Croncănea ca să nu tacă:

Câr!Lăbuş, nu ai dreptate!
De ce-ar face jumătate?
Tu ai stat, el a muncit!
Osul şi l-a luat cinstit!