De Moş Nicolae

16 Thoughts

Mă prezint din tot înaltul:
Sunt Gigel-dezordonatul !
Lucrurile mele toate
Sunt mereu împrăştiate!

Aoleuuuu! Unde-s pantofii?
Uf! Aici sunt doar cartofii!
Unde, unde-s botoşeii?
Nu-mi găsesc nici papuceii!

Şi Moş Nicolae-acum,
Cred că  e deja pe drum
Şi de n-am pantofi la uşă
Lasă doar o nuieluşă!

INTAMPLARI DIN ATELIERUL LUI MOS CRACIUN

45 Thoughts

( SCENETA PENTRU GRUPA DE VARSTA 4 – 6 ANI)
Actiunea se desfăşoară în atelierul lui Măş Crăciun, o sală luminată cu becuri multicolore şi frumos împodobită, unde spiriduşii, grupaţi pe activităţi, meşteresc tot felul de jucării.
Versurile le spun pe rand spiriduşii, (numarul versurile pe care le spune micul actor il va stabili fincare educatoare-regizore, în funcţie de puterea de memorare a copiilor- actori)

Prezentatorul :Veţi afla cu toţi , îndată
 O poveste adevărată,
 Despre un atelier
Cum nu este altu-n cer!
Noaptea luna îl veghează

 Stelele îl luminează!

Știți al cui este acest atelier?
Toţi: Este atelierul lui Moş Crăciun!
(Pe rând răspunde câte un spiriduş:
In el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi din pluş, rachete,
. Maşinuţe şi trompete,

Şi-alte multe jucării
Să le-aducă la copii
Bunul nostru Moş Crăciun
Chiar în Seara de  Ajun.

Toţi cântă pe o melodie cunoscută  executând mişcări pe ritm:
Noi suntem făurari
Ucenici şi meşteri mari
Facem mii de jucării
Ca să bucurăm copii.

Pe rând, câte un spiriduş:

Moş Crăciun ne-a aşezat
După cum ne-am îmbrăcat:

Spiriduşi în salopete
Meşteresc de zor rachete
Iar aceia cu cojoc
Fac căluţii la un loc.

Spiriduşi în cămăşuţe
Fac numai păpuşi micuţe.
Iar acei cu ochelari
Fac păpuşile mai mari.

Spiriduşii cu ghetuţe
Meşteresc din pluş maimuţe
Iar aceia cu papuci
Pun păpuşilor peruci.

Spiriduşii cu şepcuţe
Construiesc doar maşinuţe
Iar aceea cu tichii
Fac restul de jucării.
Toţi cântă pe o melodie cunoscută:

Da, da, da i-adevărat
Noi muncim neîncetat
Suntem spiriduşi vestiţi
Meşteri foarte iscusiţi.
Decupăm şi sculptăm
Imbinăm şi asamblăm
Toc, toc, toc, boc, boc, boc, ………..
Intră un grup de copii deghizati în jucării cu defecte (cântă pe o melodie cunoscută:
Suntem biete jucării – Văleleu, văleleu
Chinuite de copii – văleu, văleu, văleleu
S-au purtat urât cu noi! Văleleu – valeleu
Nu mai mergem înapoi! Văleu, văleu, văleleu!

Toţi: Spuneţi, spuneţi ce s-a întâmplat ?

jucăriile povestesc pe rând):
Moş Crăciun ne-a dus în dar
La copii ce n-au habar
Cum trebuie să se poarte
Şi ne-au chinuit pe toate!

(o pisicuţă cu urechea şi codiţa rupte.:
Mi-au rupt urechea şi codiţa
Şi mi-au murdărit fundiţa!


Toţi spiriduşii (sau unul singur…)
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Este de neconceput !
Ce copil rău a putut
Să rănească- o pisicuţă
Aşa mică şi drăguţă?


Un ursuleţ : Eu eram un urs frumos
Insă nasul mi l-a ros
Cel ce i-am fost dus in dar…
Acum totul e-n zadaaaaar!!!
Sunt tare urât acum!!

Un spiriduş: Ţi-a ros nasul? Era căţel?

Ursuleţul: Nu! Era un băieţel !

Toţi spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
E de neimaginat
Tot ce ţi s-a întâmplat.

Trei jucării (, pe rând , fiecare vorbeste)
. Să ştiţi că şi noi am plecat
Fiincă ne-am cam săturat
De doi fraţi mereu certaţi:

Toată ziua-i gălăgie
Pentru orice jucărie.
Dacă e o ciocolată,
Fiecare-o vrea pe toată.
Dacă unul vrea la deal,
E motiv clar de scandal,
Fiindcă cel’lalt vrea în vale!
Să se-mpace… nu e cale!

Spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine.
Cum se poate ? Nişte fraţi
Să fie mereu certaţi?
Un spiriduş: Pe Moş Crăciun îl anunţăm
Şi-o soluţie îi dăm:
Până nu se-ncheie cearta,
Nu vine la ei… şi gata!!!

O păpuşa: Pe mine-o fetiţă rea
M-arunca pe duşumea!
Nu mai am nimic întreg
Şi nu pot ca să mai merg!
X
Toţi spiriduşii
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Oare cum poate o fată
Să trântească aşa de-odată
Păpuşa nevinovată?

Jucărie iepuraş (un copil legat cu o eşarfă care ii astupă urechile). Şi eu am
fugit de la un copil. Este adevărat că nu m-a rănit, dar ţipă toată ziua atât de tare încât mă dor urechile!

Un spiriduş : Cum adică să ţipe? Aşa … fără motiv?

Iepuraşul: . Da! Dacă mama lui il cheamă la masă el începe să ţipe cât îl ţine gura:
Nu vreeeeeeauuuuu! Nu vreeeeeauuuuu!
Dacă vrea o jucărie în loc să ceară frumos, se tăvăleşte pe jos sau ţopăie aşa…(încearcă să imite : dă din picioare ) şi ţipă „dă-mi jucăriiiiiiiaaaaaa”dă-mi-oooooooo! Acuuuuuuummmmm , imediaaaaaaat!!!!

Toţi spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Să-i spunem lui Moş Crăciun
Ca în seara de Ajun
La el să nu se mai ducă,
Sau să-i dea numai o nucă !

Un copil cu o hainuta ca o carte deschisa (sau ceva care să sugereze că este vorba despre o carte, are paginile rupte şi zmângălite!
Of, of, nu mai pot!
Nu mai pot să mai suport.
 Toate paginile mele
 Au fost rupte, vai de ele
 Apoi m-a zvârlit sub pat
 Un copil needucat!

Toţi spiriduşii
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Aşa ceva nu se poate:
 Din cărţi învăţăm de toate!
Cum să strici o carte care
 Ne este folositoare.
–

Un spiriduş. Si nici astfel de copii
Nu merită jucării.

Moş Crăciun îi ocoleşte
– Fiindcă pe ei nu-i iubeşte.
(Jucăriile stricate plâng:
Copiii cu suflet de gheaţă
Cred că noi n-avem viaţă !
Ei nu ştiu că noaptea când dorm
Noi jucăriile nu avem somn:

Venim la Moş Crăciun şi-i povestim
Despre copiii pe care-i iubim,
Dar îi spunem şi tot ce păţim
Când suntem nevoite să fugim
De acei  copii care strică jucării

Un spiriduş. . Moş Crăciun ne-a adus o listă cu toţi copiii reclamaţi de jucării. Ne-a spus
Mos Crăciun să nu mai punem în sacul lui nici o jucărie pentru aceşti copii 

O jucărie stricată: Dar cu noi ce o să se întâmple acum? Pentru că noi nu mai putem
merge la nici un copil în halul în care arătăm.

Un spiriduş. Nu vă faceţi griji! Aţi ajuns aici, sunteţi binevenite. Noi vă vom vindeca toate rănile şi veţi arăta ca noi şi vă vom trimite în dar altor copii..Jucarie: Nu , nu, nu! Eu nu mai vreau să merg la copii. Imi este frică! Dacă aţi şti ce tare a durut când m-a lovit fără nici un motiv!!!

Toate jucăriile: Nici noi, nici noi! Nu mai vrem la copii! Nu mai vrem!

O păpuşă frumoasă: Ba să nu vă fie frică! Majoritatea copiilor sunt foarte buni. Sora mea – păpuşa cu părul albastru se află la o fetiţă taaaare bună.: În fiecare zi o spală pe faţă, pe mânuţe, o piaptănă, o leagănă şi îi cântă. Vorbeşte cu ea mult, dorm împreună şi sunt nedespărţite. I-a făcut şi rochiţe noi. L-am rugat pe Moş Crăciun să mă ducă şi pe mine la fetiţa aceasta!

Un spiriduş. Eheiiiii! Cei mai mulţi copii se joacă foarte frumos şi au grijă de jucăriile lor.
Nu le rup şi nu le aruncă peste tot. După ce se joacă, le aşează frumos în rafturi!

O jucărie: Ce bine îmi pare!
Ard de nerăbdare
Să mă ţină-n braţe
Şi să mă răsfaţe
Un copilaş bun
Căruia să-i spun
Că tare-l iubesc
Şi îi mulţumesc
Că mă îngrijeşte
Şi mă ocroteşte .

Jucăriile stricate se duc spre meşterii spiriduşi:
Hai reparaţi-ne îndată
 Fiindcă trece ziua toată
 Şi ne e dor de copii
 Care iubesc jucării

– Spiriduşii incep să le refacă cântând:
. Da, aveţi dreptate, este-adevărat
 A trecut ziua şi s-a înserat !
Totul e gata. Este pregătit
Pentru fiecare darul dorit!

Spiriduşii şi jucăriile pleacă şi intră o fetiţă care cateva clipe se uită uimită la bradul impodobit (presupun ca este asa ceva), apoi cu o mină de copil fericit, incepe sa danseze şi sa recite:
Dansez, dansez şi visez
Că sunt un fulg de nea.
În roiuri de stele valsez
Şi Moş Crăciun e-n inima mea.


Ghirlande poleite si globuri sclipesc,
Păpuşi, jucării şi bomboane,
Artificii în zeci de nuanţe lucesc
Şi toate-s un vis pe care-l trăiesc!


O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun! 
E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.
Privesc totul de parcă-s vrăjită,
Mă bucur tare! Sunt fericită !

Reintră în scenă, în jurul fetiței toți micii actori .

(Este momentul în care intra Moş Craciun sa  le împartă daruri)

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN (2)

21 Thoughts

Voi ştiaţi că sus în cer,
Este un atelier ?
Noaptea luna îl veghează,
Stelele îl luminează,

Şi-n el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi de pluş, rachete,
Maşinuţe şi trompete,

Şi-alte mii de jucării,
Să le-aducă la copii,
Bunul nostru Moş Crăciun,
În seara sfântă de Ajun.

Teo Negura, Luna patrata, Gabriela Savitsky, Mirela Pete, Rokssana, Innerspacejournal, Madi si Onu Cella,  Florina,   G1B2I3,   Gabriela Elena,   Luna Patrata, Supravietuitor, Ulise, Vania, Zamfir.

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN (1)

27 Thoughts

Ce mai forfotă, ce grabă,
Spiriduşii toţi fac treabă
Intr-un mare-atelier
Sus la Moş Crăciun în cer.

Maşinuţe şi păpuşi
Căţeluşi din pluş şi urşi,
Mii şi mii de jucării
Meşteresc pentru copii.

Moş Crăciun mereu prezent
Urmăreşte tot atent,
Nu cumva să se greşească
Şi vreun dar să îi lipsească.

Ştie că în lumea toată
Copilaşii toţi aşteaptă
Să le-aducă negreşit
Darul ce le-a pregătit.

 Alina, Adrian voicu, Alex Mazilu, Altcersenin,Androxa,  Caius, Calin Hera, Cammely, CARMEN, Carmen Negoita, Cati Lupascu, Costin Comba,  Dictatura justitiei, Fetita Junglei,  Flavius Obeada, G1b2i3, Gabriela Neagu, Gabriela Savitsky, Gand licitat,  George Valah, Giorgiana,   Ilarie, Gina, Innerspacejournal, Ioan Usca, Lilly, Lunapatrata, Madi si Onu,  Melami,  Mirela Pete, Motanul filozof,  Napocel, Nea Costache,  Clipe de Cluj, Adela Onete, Oana Clara,  Ragnar, Rokssana, , Teo Negura, Calin, Tiberiu Orasanu, Tu1074, Tudor Enea,  Cristian, Virtualkid, Virusverbalis

CUTIA CU BOMBOANE DE CIOCOLATA

39 Thoughts

    Zorii abia  se iviseră când Lavinia se trezi din somn şi, frecându-şi ochişorii ei mari şi  verzi ca marea,  încerca să-şi amintească visul frumos  ce  o purtase parcă toată noaptea într-o lume de basm…
Lângă fereastră globuleţele brăduţului pe care de cu seară înainte  – Seara de Ajun –  îl împodobise  împreună cu mama şi cu  Cristina – surioara ei mai mare –  sclipeau în lumina beculeţelor colorate.
 Il aşteptaseră pe Moş Crăciun până târziu în noapte, dar somnul le-a doborât şi-au adormit…
   In somn, Lavinia  a visat că Moşul intra în oraş , într-o  sanie de argint trasă de reni  cu frâuri roşii  împodobite cu pietricele în zeci de culori,  atât de sclipitoare încât  făceau cărare de lumină. Se făcea că a oprit la căsuţa lor. A coborât din sanie, s-a scuturat zgomotos de zăpadă şi  a bătut la uşă . Fetiţele i-au deschis şi Moşul le-a zâmbit laaaarg. Era  atât de bătrân încât barba îi ajungea până la brâu, dar privirea era prietenoasă, veselă şi nespus de blândă. În spate avea un sac plin cu jucării şi o mulţime de dulciuri pe care l-a descărcat sub brăduţul lor.
     Acum , când se trezise i se părea că a fost chiar adevărat şi ca să se convingă sări din pat şi alergă spre brăduţ!
  _ Oooooo! Moş Crăciun chiar a veniiiit!  Cristiiina,  trezeşte-te,  a  fost Moş Crăciun la noi ! Uite ce de daruri ne- a lăsaaaaat!
     Cristina se trezi brusc şi din doi paşi fu şi ea lângă brăduţ şi alături de Lavinia începu să desfacă pachetele unul după altul.  Hotărî  ca fiind mai mare, să împartă ea darurile între ele şi începu : asta ţie – asta mie, asta ţie- asta mie… şi tot aşa până când ochii negri şi scrutători  îi căzură pe o  cutie cu bomboane de ciocolată : era  atât de frumoasă ! O luă  cu amândouă mâinile  şi şi-o apropie . Imediat o aromă unică  de cacao şi nucă de cocos, cum nu mai simţise  niciodată  îi gâdilă nările atât de plăcut încât i se umplu gura de apă şi o determină să hotărască:
    – Eu iau cutia cu bomboane de ciocolată, iar tu Lavinia pe cea cu jeleuri.
  _ Dar nu vrei să le împărţim  jumatate-jumătate? întrebă Lavinia.
–          Nu, nicidecum!
–          Dar  miroase atât de bineeeee! Vreau şi eu.
–          Da, intr-adevăr  miroase foarte frumos, dar uite ce frumos sunt colorate jeleurile tale. Si am hotărât, aşa rămâne.
Ca si cum ar fi înteles că se petrece ceva deosebit, Muţunache, căţelusul  lor,  zgâria de zor  uşa cu lăbuţele cerând insistent să participe şi el la un aşa eveniment. Fireşte că l-au lăsat. A intrat ca o săgeată  ţopăind  în două lăbuţe  când la o fetiţă când la cealaltă.
    Cristina şi-a luat  darurile şi bineânţeles cutia cu bomboane de ciocolată cu gândul să o pună într-un loc numai de ea ştiut. Abia aştepta să  le mănânce. Aroma lor  îmbietoare nu îi dădea pace, dar mama le aştepta cu micul dejun pregătit, aşa că o ascunse într-un dulăpior  în care nu erau decât lucrurile ei.
    Rămasă singură,  Lavinia stătu o clipă, apoi  gândind la sora ei, desfăcu  jeleurile şi le puse jumătate-jumătate în două punguţe.N-ar fi putut mânca fără să îi dea şi ei.  Mulţumită, îi dădu  lui Muţunache o prăjiturică, că prea făcea tumbe frumos numai ca să primească şi el ceva, apoi se pregăti pentru masa de dimineaţă.
     A fost  tare plăcut  în timpul mesei: fetiţele au povestit părinţilor ce au primit, au râs, au glumit, dar cum fiecare era nerăbdătoare să guste din bunătăţile aduse de Moş Crăciun,  au terminat destul de repede. In tot timpul mesei, Cristina nu a avut în nări decât aroma aceea minunată  ce răzbătea prin cutia în care aşteptau să fie mâncate  bomboanele de ciocolată şi fără  să mai stea pe gânduri se duse drept la dulăpior. Dar… vaaaai!
  – Nu e cutia meaaaa! Strigă Cristina  cu toată puterea să o audă parcă toată lumea!
 – Mamaaaaa! Lavinia mi-a luat cutia  mea cu bomboane de ciocolatăăăăă!!!!
  – Nu-i adevărat ! se apără Lavinia! Eu nu am luat-o! Poate ai uitat unde ai pus-o. Hai mai bine să o căutăm împreună.
  Au răscolit toată casa, dar n-au găsit-o. Muţunache participa şi el alergând de colo colo.  Obosită de atâta căutare şi supărată, convinsă că numai Lavinia i-a luat-o, Cristina, îl luă pe Muţunache în braţe şi necăjită se aşeză cu el într-un fotoliu. Ca un adevărat prieten, Muţunache încerca să o mângâie  frecându-şi boticul de faţa fetiţei. Deodată, aroma aceea  minunată, unică  pe care Cristina o simţise când a apropiat prima dată de ea cutia cu bomboane,  îi inundă nările. Incepu să miroasă  scurt şi des şi… ochii îi căzură pe o bucăţică de ciocolată lipită de blăniţa lu Muţunache. Dintr-o dată înţelese totul: prinsese hoţul
–          Ce-ai făcut căţel rău şi hoţ?
Muţunache  fugi strategic sub patul  de unde se zăreau rămăşiţe din cutia ce fusese numai cu câteva minute în urmă  întreagă şi atât de parfumată!
    Ruşinată că-şi acuzase pe nedrept surioara, Cristina se duse spre Lavinia să-i povestească  ce s-a întâmplat. Impăciuitoare, surioara ei o întâmpină cu punguţa cu jeleuri pe care o pregătise pentru Cristina.
      Oare întâmplarea aceasta să fi fost pedeapsa lui Mos Crăciun pentru Cristina , fiindca nu a vrut să împartă darul cu sora ei?
      Voi ce credeţi?

Aceasta povestire o alatur ciclului „Poveste parfumate” initiat de Mirela Pete, la tema Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog    in varianta pentru copii
 

 http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/

Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/Lilihttp://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/18/ciocolata/

CARMENhttp://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html

Citahttp://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html

Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/

Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html

 Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/

 Costin Comba, CELLA,  Roxana, Mirela Pete,  Calin,  CARMEN, Dictatura Justitiei,  Lunapatrata,  Teo Negura, G1b2i3, Tu1074, Adrian Voicu, Clipe de Cluj, Gabriela Savitsky, Androxa, Napocel, Nea Costache, Ioan Usca, Altcersenin,  Sorin,  Gabriela Neagu