Intr-o zi de dimineaţă,
Lăbuş , câine pus pe harţă
Găsi -n curte un fular
Pierdut de un copil hoinar.

Nu-l vrea nimeni? N-are haz!
Cui să-i facă in necaz?
Chiar atunci trecea Grivei.
-Hei, am un fular, nu-l vrei?

Bucuros de întrebare,
Grivei vine-n goana mare
Drept cu botul în fular,
Insă… trage în zadar.

Ham-ham, păi nu mi-l dai?
Ha-ha-ha! Ai vrea să-l ai !
Să ţi-l dau, nici nu visez,
Te-am chemat să mă distrez.

Şi-amândoi înfuriaţi
Trag fularu-ncrâncenaţi,
Mârâie şi strâng din dinţi
Parcă şi-au ieşit din minţi,

Se zburlesc, se-ncordează,
Şi nici unul nu cedează.
Tocmai când e lupta-n toi
Se iveşte… un cotoi.

Ce fular şi ce dispută?
Au uitat de tot de luptă
Si-au ţâşnit după cotoi…
Da-l pierdură în zăvoi!