Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.
Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.
Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.
Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.
CARMEN are mai multe poveşti tăcute !
Fiindcă sunt căţel isteţ,
Astăzi nu ies din coteţ.
Este gheaţă peste tot!
Fac un pas – cad în bot,
Rău de tot!
Prin ogradă îmbufnate,
Văd doar raţe crăcănate,
Incercând să mă convingă
Că poleiul pot să-nvingă,
Dar cad late!
Nici măcar nu mă amuz!
Ba chiar le-am strigat ursuz:
– Dacă nu e dat cu sare,
De ce mergeţi la plimbare,
Haimanale?
Mrrr! Nici măcar n-au aprobare!!
Costin e cel care ne-a pus la treabă!
Excroco-milogo-amorosoo!
Ştie că nu e locul lui,
Sus în vârful patului,
Dar la fel ca un artist
Mă priveşte aşa de trist
Încât garda o las jos
Şi îl mângâi afectuos!
Doar atât i-a trebuit!
Dintr-un salt nesăbuit,
A ajuns pe capul meu.
Pălărie … sau trofeu,
Dar de fapt… căţelul meu!
Oricum, CARMEN ştie ce caută el în pat, la şedinţă foto, într-o zi de miercuri!
Pe maidan întâmplător,
Sub un cer dogoritor,
Doi căţei s-au întâlnit,
S-au privit şi s-au oprit.
Grivei cu un os în bot,
Lăbuş rozând un sabot.
-Bună ziua do’n Grivei,
Osul să-mpărţim, nu vrei?
Grivei cu dispreţ priveşte:
Javra asta, nu gândeşte!
Să-i răspund… ar fi păcat
Şi întârzii la mâncat!
Las-să latre mult şi bine,
Că doar d-aia este câine!
Am plecat, rămâi cu bine,
Nu am vreme pentru tine.
Biet Lăbuş, privea năuc
Cum rămâne singur cuc,
Doar o cioară pe o cracă
Croncănea ca să nu tacă:
Câr!Lăbuş, nu ai dreptate!
De ce-ar face jumătate?
Tu ai stat, el a muncit!
Osul şi l-a luat cinstit!
Stau cu ochii pe fereastră
Şi privesc spre curtea noatsră.
Pomii-s căptuşiţi cu vată
Şi-au albit grădina toată,
Iar prin aer, vin din nori
Mii şi mii de fulgişori,
Ca şi cum pilota toată
A făcut ..pooc dintr-o dată!
Cum să ies şi eu afară?
Acum este deja seară!
Tiii! O idee mi-a venit,
Că-s deştept şi iscusit:
Repede desfac cinci perne!
Fulgii zboară peste tot!
Ce mai haos, ce urgie…
Dar mi-e drag de nu mai pot!
O să fie certat? Ştiţi ce o să răspundă micul Goe? Vă spun eu:
De mă ceartă? Nu mai pot!
Şi… mă doare fix în cot!